Am discutat ieri cu un cititor pe Facebook (prin mesaje private), iar acesta mi-a relatat o serie de întâmplări “paranormale” de care el are parte în mod regulat. Pornind de la această relatare reală (n-am de ce să mă îndoiesc că acest cititor ar fabula, pentru că nu ar avea nimic de câştigat), am creat o “povestire”. Însă reţineţi încă o dată: nu e o fantezie, ci se bazează pe o foarte posibilă întâmplare reală.
George e şofer de taxi de peste 10 ani. Îşi face meseria cu regularitate, fiind foarte conştiincios şi serios. E căsătorit şi are şi 2 copii. Înainte de asta, lucrase 1 an ca şi inginer construct, dar cum nu-şi găsise un post mai bun, s-a reprofilat spre taximetrie. Nu câştigă nemaipomenit, dar nici nu poate spune că moare de foame.
Era dimineaţa zilei de 10 august şi George se îndrepta de acasă către o staţie de taximetrie. Se anunţa o nouă zi caniculară în Bucureşti, dar noroc că maşina sa avea în dotare şi aer condiţionat. Mergea linişit pe o stradă mai îngustă, când deodată, pe trotuar văzu silueta unei persoane. Imposibil! Era Mihai, prietenul său cel bun din timpul facultăţii! George nu-l mai văzuse de mulţi ani, de cel puţin 5 ani!
Taximetristul văzu un loc liber de parcare, lângă trotuar, în apropierea prietenului său. Coborî din maşină şi se îndreptă spre Mihai. Chiar îl strigă: “Mihai! Mihai!” Însă acesta nu întoarse capul… George îl ajunse din urmă şi-i puse mâna prieteneşte pe spate: “Mihai, ce mai faci?” Acesta întoarse capul şi-l privi pe taximetrist cu multă uimire. George insistă: “Mihai, nu mă mai recunoşti? Sunt eu, George, prietenul tău cel mai bun din facultate. Nu ne-am mai văzut demult!” Bărbatul celălalt, însă, îşi continuă nedumerirea: “Cred că mă confunzi! Nu sunt niciun Mihai…”
George îl privi mai bine pe bărbatul din faţa sa. Într-adevăr, semăna foarte bine cu prietenul său, Mihai, însă era posibil să se fi înşelat. “Mă scuzaţi…” fu răspunsul taximetristului, care plecă dezamăgit spre maşină.
Întâmplarea însă îl marcă. Toată ziua numai la acest lucru se gândi. Se făcu deja seara. George hotărî să ia un ultim client de la gară. Acesta se urcă în taxi şi îi spusese o adresa: “Şoseaua Colentinei nr.32”. Însă, după ce rostise aceste cuvinte, clientul imediat strigă entuziasmat: “Dumnezeule, nu-mi vine să cred! Tu eşti, George!? Eu sunt Mihai, prietenul tău cel mai bun din facultate! Nu ne-am văzut de mulţi ani!”
George înlemni: privi încă o dată la clientul său şi, într-adevăr, era Mihai, cel cu care crezuse că se întâlnise dimineaţă. Acelaşi Mihai sau altul!? “Mihai… dar noi nu ne-am mai întâlnit dimineaţa, prin Bucureşti…?” Prietenul său răspunse mirat: “George, ce-ţi veni? Tocmai am venit în seara asta cu trenul din Cluj, unde am stat 10 zile”.
Oare ce se întâmplase cu George? Văzu dublura lui Mihai? Se spune că fiecare om îşi are o dublură oriunde în lume. A dat “Matricea” greş? Sau George avuse o precogniţie ciudată că urma să-l întâlnească pe cel mai bun prieten al său, iar dimineaţa îşi proiectase imaginea prietenului său asupra primului bărbat văzut?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Scrie-ti parerea ta despre postarile anterioare.