Ozn-urile pot fi Formatiuni Plasmatice!?


 Studiul recent desecretizat, elaborat de serviciile de informaţii militare din Regatul Unit încearcă să acrediteze ideea că majoritatea „fenomenelor aeriene neexplicate” (FAN), dacă nu chiar toate, pot fi explicate ca fiind formaţiuni de plasmă, uitând voit că OZN-uri s-au semnalat şi în afara atmosferei, că proprietăţile lor raportate sunt mult mai diversificate decât ceea ce demonstrează formaţiunile plasmatice, dar mai ales faptul că ceea ce ştim despre acestea sunt mai mult ipoteze decât certitudini.

Faptul că un FAN poate pluti, se poate mişca în sus sau în jos, eventual repetate ori, se poate divide sau reuni, că se poate deplasa contra vântului, emană fascicule luminoase etc. sunt compatibile cu ipoteza că ele sunt corpuri plasmatice plutitoare. Dar autorii studiului introduc şi alte presupuneri ciudate: o formaţiune plasmatică, luată drept FAN „se poate forma într-un loc, unde condiţiile sunt propice formării sale, dar să rămână invizibil până ce călătoreşte într-o altă locaţie, unde, pentru un timp, va fi susţinută prin sine sau prin atributele ambientale”. Faptul că în multe rapoarte scrie că „Fan, s-a îndepărtat cu mare viteză” este – spun autorii studiului – doar o iluzie optică. De fapt, ar fi vorba doar de un glob de plasmă care se „dezumflă” (viaţa acestora e foarte scurtă).

 „Fasciculele de lumină” sau flash-urile de diferite culori, care creează impresia că „inspectează obiecte la nivelul solului” ar fi de fapt – afirmă studiul – fie manifestările unui câmp invizibil (şi deocamdată neidentificat…) fie descărcări electrice…

Pentru a explica diferitele forme ale OZN-urilor, autorii presupun că formaţiunile plasmatice s-ar aşeza uneori (deocamdată nu se ştie de ce…) în triunghiuri, pătrate, diamant, ţigara (eventual cu hublouri…), creând iluzia că sunt interconectate… Spaţiul dintre ele ar fi doar aparent solid, fiind vorba de fapt de „o reflecţie totală internă”. Nici pentru această presupunere nu există dovezi ci doar speculaţii…

În ipoteza că FAN sunt formaţiuni plasmatice, ele ar putea fi atrase electrostatic de corpul avioanelor. Acele „foo fighters” ar fi fost semnalate mai ales în al doilea război mondial, numai pentru că avioanele zburau atunci mai jos, iar suprafaţa lor era mai puţin netedă, producând mai multă încărcătură electrică, prin frecarea cu aerul.

Faptele des menţionate în apropierea FAN: supraîncălzirea acumulatoarelor auto şi a obiectelor metalice, ca şi magnetizarea uneori remanentă, faptul că aparatele de radio pierd postul său se sting, ar putea fi – spune studiul – un efect magnetic al plasmei.

Se mai presupune că FAN emană „un soi de câmp, nu în mod necesar în toate cazurile”, care are influenţă asupra oamenilor numai de la mică distanţă. Ar putea fi vorba de câmpuri magnetice, electrice/electrostatice sau electromagnetice, eventual în gama radiofrecventelor sau a microundelor.

Modularea câmpului magnetic, chiar de intensitate mică, pe anumite frecvente – spune studiul – poate produce în mintea subiecţilor (mai ales pe lobii temporali ai creierului) efecte pe care aceştia le vor descrie că întâlniri apropiate OZN. Aceasta ar putea fi – după autorii raportului, explicaţia pentru lacunele de timp, deşi nu există dovezi experimentale în acest sens şi, aşa cum recunosc autorii studiului, „nu s-au făcut tentative de a considera aspectele fiziologice şi psihologice legate de FAN, privind «întâlnirile apropiate», incluzând pretinsele scenarii cu «răpiri» şi «contactaţi»”..

Această ultimă ipoteză pleacă de la investigaţiile cu finalitate medicală, efectuate în 1991 şi apoi în 1996, în Canada, în primul rând de M.A. Persinger şi colaboratorii. Aceştia afirmă că prin pulsaţii cu 4-16 Hz ale unui câmp magnetic puternic au fost evocate în mintea unor persoane imagini vii, fragmente de amintiri vizuale etc., care pentru subiect par reale. Totuşi, pe de altă parte, spun autorii studiului, „nu există probe concluzive că toate FAN emit câmpuri magnetice – ele ar putea fi şi de altă natură, incluzând chiar câmpuri despre care cunoaştem foarte puţin”. .  

Pentru autorii studiului, şi anumite sunete sau mirosuri raportate de martori la întâlnirile apropiate, ar putea fi cauzate de acţiunea formaţiunilor plasmatice direct asupra nervilor auditivi sau olfactivi. 

Comentarii